Acelasi inceput de zi ca saptamana trecuta: trezit la 4, trenul de 4.45 din Cimpina spre Busteni unde ajung (de data asta fara intarziere) la 6.05. Pana beau o cafea si mananc sendviciurile din dotare se face 7 si merg agale spre partia Kalinderu de unde incepe traseul nostru. Se anunta zi frumoasa, desi pe tren am cam inghetat si, cu nasul in ghidul lui Kargel, incerc sa deslusesc traseul. Asadar, Valea Seaca “isi are originea intr-o strunga situata in imediata apropiere a Monumentului Eroilor, la sud de acesta. Afluentii ei pe dreapta sunt Spintecatura Vaii Seci, Valcelul Mortului, Valcelul Uriasului si Valea lui Zangur. Pe stanga, Spalatura Vaii Seci formeaza, inainte de confluenta, o mare ruptura de panta; mult mai la vale, Vilcelul Marelui V, coborand din Strunga Mare a Picaturii, are un curs accidentat si discontinuu” (Walter Kargel, Drumuri spre culmi, Editura Sport Turism, Bucuresti 1988, p 18).
Pe la 7.30 – 8 ne strangem cu totii si incepem: 10 minute pe partie, apoi dreapta pe prima poteca ce se desluseste prin padure si inca vreo jumate de ora pana la vale. Este accesul cel mai simplu. Sa stim ce ne asteapta ne uitam pe harta si il mai citim inca o data pe Kargel. Asadar: “din acest loc incepe escalada vaii, direct pe fir, peste o serie de rupturi panta (saritori). In partea mijlocie a vaii, saritorile se pot evita, urcand pe dreapta prin Poiana Vaii Seci, care are aspectul unui vast circ [...]. In aceasta zona observam confluenta Vaii lui Zangur, Tancul Uriasului si Valcelul Uriasului, iar in dreapta Varful Picaturii, Coltul Strungii si peretele sudic al Crestei Picaturii”.
Prima saritoare e usor de trecut, si primim si indicatii pe unde sa o urcam. 
Este bine de stiut ca valea este marcata cu sageti de culoare portocalie care ne ajuta destul de mult si ne simplifica accesul. Daca toata valea e asa, nu e nevoie de coarda, dar…totusi. Dupa vreo 40 minute, facem cunostiinta cu saritoarea principala a vaii. Se poate evita si prin stanga, dar intram direct in ea.

Ne punem hamurile, tragem coarda prin piton si ne cataram rand pe rand, folosind blocatorul. Nu avem probleme deosebite. Fiecare are stilul sau si gaseste prize diferite. Oricum, sunt mai mult de 30m si ne tine destul demult pe loc, dar avem timp sa admiram stilul fiecaruia. Va fi singurul moment in care folosim coarda, dar surpizele acum incep sa apara.
Prima dintre ele: o saritoare dificila pe care o trecem elegant prin grota de la 6-7m. Cei care au mai fost pe Seaca dintre Clai (de exemplu) stiu la ce sa se astepte, desi parca asta e mai dificila.
Privim curiosi la mica fereastra pe unde trebuie sa ne strecuram si ne incercam norocul, ajutati la iesire de o cordelina.
Ascensiunea continua, ajungem la confluenta cu Valea lui Zangur, Tancul Uriasului si Valcelul Uriasului, si observam in dreapta Vf Picatura si perele sudic al Crestei Picaturii.

Alegem Valea lui Zangur cu destinatia Portita Caraimanului.
A doua surpriza: intram din nou intr-o grota prin care ne strecuram cu greu. De data asta am fost nevoiti sa dam rucsacii din mana in mana, pentru ca este destul de dificil sa trecem cu ei. O jumatate de spagat, si iesim din grota “as new born”.

Urmarim atenti firul vaii, insa preferam sa urcam la un moment dat in stanga ei printre jnepeni. Gasim un traseu marcat cu banda galben de la Romtelecom si preferam sa mergem pe el. E mai lejer si ajungem sus mult mai repede decat daca am fi facut-o pe firul vaii. Corect, renuntam la alte surprize pe care le-am fi gasit pe firul principal, dar…preferam sa ne odihnim mai mult. Iesim intr-un brau care continua la dreapta (100m) pana la Braul Portiei.

Poteca face stanga printre jnepeni si ajunge in mai putin de 10 minute la Portita Caraimanului. Povesti de pe munte si nu numai, pauza de hidratare si fotografie.

Trecem prin Portita si traversam Valea Spumoasa

In saua din Creasta Brinelor privim inapoi la Portita

Daca nu o vedeti, incercati cu un zoom

Poteca mai merge maxim 30 minute pana la coborarea in Jepi. De aici traseul e arhicunoscut si marcat, prilej de a da peste pantofi si genti.
In rest:
Satisfactie

Relaxare

Farmec

Timpul total? La 17.00 eram la Silva.
Echipament? tot ce trebe: coarda, ham, pelerina, etc – dar daca evitam saritoarea de la inceput, echipamentul de escalada poate lipsi.
Catalina a zis,
august 24, 2009 la 12:31 pm
Sagetile portocalii sunt ramase de la Cupa Caraimanului de anul trecut! Felicitari, un traseu frumos si spectaculos!
Edi a zis,
august 26, 2009 la 5:53 pm
Frumos.Bravo Razvanel!
Costi a zis,
august 28, 2009 la 11:52 pm
Un traseu interesant,felicitari
danucblog a zis,
septembrie 8, 2009 la 12:25 pm
Frumoase locatii. Sa ai spor Razvane.
Amintiri a zis,
iunie 22, 2010 la 8:42 pm
Un traseu clasic, foarte frumos, priviri panoramice catre Valea Prahovei, Creasta Picaturii si peretii finali ai Vf Caraiman. Valea Seaca insa trebuie facuta integral pentru ai simti personalitatea. Pana la Zangur e cam ca oricare alta vale din abruptul Bucegilor, caracterul ei insa devine unic de la Poiana Mare in sus datorita Hornurilor Vaii Seci care par de-a dreptul sinistre de jos, intr-o zi innorata. Hornurile sunt in general relativ usor de trecut fiind foarte stramte, imi aduc aminte doar de unul sau poate doua care sunt suficient de largi si spalate astfel incat ramonajul sa nu poate fi folosit. Unul din ele se trece prin dreapta iesind pe fete ierboase si expuse, celalalt prin catarare directa. Casca aici e chiar obligatorie, pietrele nu au pe unde sa cada decat pe langa sau in capul celor de sub ele. Coarda o poti folosi pentru rucsaci sau pentru un coechipier mai nervos. In final nimic nu egaleaza emotia iesirii langa Cruce, sub ochii rotunjiti de mirare al turistilor de acolo.